Ne-am gandit sa iesim cateva zile din oras, si sa mai vedem nitel Fagarasul, insa mai de la distanta de data asta. Fiind doar un inceput timid de martie, era planificata multa lene, si mai putina oboseala.

Daca tot era in drum, facem o pauza la cetatea Poienari. Construita la inceputul secolului al XIII-lea, a ajuns in secolul al XIV-lea principala resedinta a Basarabilor. Mai tarziu, Vlad Tepes a vazut in locatia ei greu accesibila un atu, si a consolidat-o, facand-o una din principalele sale fortarete. A fost abandonata in secolul XVI si apoi in 1888 partial distrusa de o alunecare de teren, care a prabusit o parte a cetatii in Valea Argesului.

Dupa 1480 de trepte, ne intampina calduros un nene tras in teapa, si un esafod pentru executii prin decapitare si spanzurare. Un alt nene scoate capul dintr-o toneta, sa ii platim cei 10 lei pentru biletele de acces. Destul de dubioase "amenajarile", dar macar se pot numi "promovare" si "exploatare turistica a obiectivelor istorice".

Exista turism cultural... sexual... si de - cand l-am patentat noi - turismul sanitar !

Undeva in Corbeni, (langa Capataneni-Ungureni ca sa va fie mai clar :p ), la poalele Transfagarasanului, se afla Turnul Maresalului.

Dupa o viitura, in anul 1941, satul Capataneni a fost inundat si in mare parte distrus. A fost reconstruit de catre maresalul Antonescu (acel Antonescu), alaturi de manastirea Antonestilor, folosind ca mana de lucru prizonieri sovietici. Turnul dateaza din acea perioada, si adevarul este ca facand abstractie de fostul sau ocupant, are un farmec aparte. Mai ales ca ambele nivele au fost ale noastre pentru acest weekend.

Gazdele au fost foarte amabile, ne-au lasat chiar si micul dejun pe masa, desi nu intra in serviciile platite. Motiv pentru care ne-a fost efectiv rusine sa zicem ceva, dar la capitolul curatenie nu stateau delooooc bine. Netul era plin de recenzii pozitive despre Turn... dar cand il lasi pe ala micu' sa faca curat dupa un chef, se intampla lucruri. Asa ca aveam de ales - declaram protocolul de biohazard, adica circulam in varful picioarelor si restrangem cat mai putin suprafata de contact - ceea ce ar fi fost dificil mai ales in relatie cu baia, saaaaau ne punem pe treaba. Asa ca vizitam magazinul local si ne intoarcem dotati cu Domestos, role de hartie, bureti abrazivi, solutie de geamuri, manusi, si chef de munca. Mizerie, here we come !

O ora mai tarziu puteam si noi sa circulam cu mai putine griji prin camera si baie. Am vrut sa ne bucuram si de etaj, care era superb de luminos, asa ca am strans cadavrele de muste de pe jos, am pus o patura de-a noastra pe canapea , o sticla de vin la indemana si ne-am declarat multumiti.

Primul nivel era tot al nostru, dar nu am mai avut chef sa facem curat si aici, asa ca l-am evitat :)

In planul indepartat pe stanga, o cladire impunatoare, similara cu o resedinta tiganeasca, minus turnuletele. E manastirea Antonesti.

Urma sa aflam curand ce alt motiv mai exista pentru evitarea Turnului in weekend: proximitatea de Caminul Cultural (!) al Corbenilor. Unde se dezlantuie discoteca saptamanala sambata... A fost o noapte lunga, dar pe la 3-4 dimineata s-a spart gasca de petrecareti si lumea s-a dus acasa... doar trebuiau sa scada cumva alcoolemia pana la slujba de a doua zi dimineata...

A doua zi am luat-o putin in sus pe langa lacul Vidraru, cu intentia de a gasi o poienita in care sa mai lenevim putin. Am gasit :)

Suntem obisnuiti sa percepem lacul Vidraru drept o zona industriala, destul de seaca si betonata, insa inspre nord, l-am vazut si altfel...

La final de martie, padurea se umple de un verde crud, iar pajistile de langa lac sunt pline de floricele multicolore, si surprinzator de curate - nu am vazut foarte mult plastic in jur.

Seara ne-am afumat la un gratar pe malul Argesului, si acasa am continuat procesul cu o sticla de vin, la niste filme. A fost relaxant, in ciuda inconvenientelor :) E o locatie cu foarte mult farmec, dar alta data in weekend nu mai calc pe aici !