haihui

 

 

Toamna se asterne lenes peste crengi, incepe nebunia galbena. Pe ici, pe colo, se atarna de cate un fir de tiroliana.

Pentru ca e octombrie, ne intoarcem la scoala. Aia de catarat (Turistul a tinut sa mentioneze ca e aici pentru tarte).
Suntem 5,5 verzi (Adriana, Mihai, Flavius, noi si Sorin - care a venit tarziu si a plecat devreme) si 2 instructori copti - Andrei Badea si Mihai Daitoiu, insotiti de Dana. Pe Andrei il stim din tura de pe Acele Morarului, insa cu Mihai e primul contact. Un tip laolalta serios si hatru, cu condei - ii stiu blogul Via Aventura inca de cand motto-ul sau era "doar n-o sa mori acasa" :)
Atmosfera e una destinsa, oamenii inspira incredere, si presara prin discurs uneori relatari din experienta proprie sau din nenorociri intamplate altora pe munte din care poti invata cate ceva. In principiu, ce nu merge bine, se termina cu zbori si mori TM.

 
 

Se incepe cu prezentarea echipamentului, prinderea si imbracarea corecta a hamului, legarea corzii de ham - pe ambele bucle. Se exemplifica legarea in coarda; Flavius isi face o idee despre fortele implicate atunci cand atarni de aceeasi coarda (dinamica) impreuna cu altcineva.

 
   
 

Pasager clandestin asortat. E atat de plin de buburuze si fluturi, poti sa juri ca e ori o toamna abtiguita, ori o primavara dezorientata. E cald si stanca e la fel de calda si imbietoare.

 
 

Multifilar FTW. Bucle de cordelina ce actioneaza ca un intreg, innodate cum trebuie. Zaua rapida e o chestie ieftina si usor de carat pe care e bine sa o ai la tine - o poti lasa in urma la nevoie, si eviti prin intermediul ei frecarea periculoasa a corzii pe cordelina.

 
 

Dispozitiv de rapel tip tub. Piesa de muzeu care pare sa fi patimit destule la viata ei - Mihai o foloseste in prezent mai mult cu scop didactic.

 
   
 

Dispozitiv de rapel tip reverso - un tub mai jmeker patentat initial de Petzl insa ulterior produs si de altii, ca era prea misto sa nu se intample asta. Adevarul e ca din punctul meu de vedere, e cel mai versatil echipament. Poate fi folosit pentru filare, pentru asigurarea secundului la punct fix, chiar si pentru autoasigurare si urcare pe coarda in anumite conditii (atentie - nu este insa testat si omologat pentru astfel de folosire, deci fiecare o face pe barba lui... daca are); mai ales in combinatie cu un nod Machard asigurat de breteaua de picior a hamului devine o varianta foarte sigura de rapel, si umileste destul de grav Grigri-ul.

 
   
 

Aici Andrei exemplifica ce peste mare a prins cand asigura pe cineva cu Grigri-ul :D

Grigri-ul e favoritul cataratorilor obisnuiti cu salile. Poti sa stai lejer cu o mana pe telefon sau pe tigara daca filezi cu el, nici nu trebuie sa te uiti la omul pe care il asiguri, mai desfaci o Cola rece... NU ! Profund gresit !

In primul rand, sistemul de came al Grigriului este blocat de socuri relativ mari si bruste, deci sunt situatii in care daca nu e suficienta tensiune in coarda, scapa din came. Atunci cand coarda e subtire, sau cand cataratorul e foarte usor, aceste conditii se intrunesc, si "zbori si mori".

In al doilea rand, sub nicio forma cand filezi pe cineva nu il scapi din ochi, iar mana cu care franezi coarda prin orice fel de dispozitiv nu pleaca de pe coarda - macar daca tii la tartacuta ta, si la cum vei putea sau nu sa amortizezi impactul cu peretele in care te va proiecta o posibila cadere a capului de coarda, ar trebui sa poti controla miscarea ta si a corzii.

In al treilea rand, posibil ca in situatii de criza sa iti dea fail instinctele de a strange ceva (in speta maneta), ceea ce inseamna ca eliberezi accidental coarda in loc sa o blochezi.

In al patrulea rand, daca blocarea camelor survine, coarda se opreste brusc, si nu mai ai amortizarea prin cei cateva zeci de centimetri de coarda care aluneca prin dispozitiv in cazul unui reverso sau tub, pana opresti caderea capului de coarda. Belay-ul dinamic cu Grigri-ul include pasitul contraintuitiv inainte, pentru a da celui care cade niste coarda in plus pentru amortizare, si nu un pas inapoi precum te obisnuiesti sa te postezi pe picioare cand filezi cu un reverso sau tub.

In plus, e o chestie grea, voluminoasa si non-versatila pe care trebuie sa o cari dupa tine. Nu poate fi folosit pentru rapel, ci doar cel mult la coborarea pe o coarda. Si are mai mult de o piesa, deci adauga si un sistem de came in "lantul slabiciunilor" - pentru mine e argument suficient si doar asta.

 
   
 

Ca sa fie clar, la acest curs nu se consuma alcool.

 
 

Urmeaza ceva teorie legata de corzi si noduri.

 
 

Semicabestan, un nod al naibii de misto. Poate fi folosit la rapel in caz ca iti scapi vreodata reverso-ul la vale. Iti rasuceste coarda, insa tot e preferabil unui Dulfersitz care te arde nitel la sunci pana ajungi unde te indrepti. Poate fi folosit si la asigurarea secundului la punct fix.

 
   
 

Invatam sa facem cabestan in jurul unui punct fix si ne aliniem cuminti fiecare la piciorul lui de ponton ("acum cu 20% mai putred!"). O parasutare prin vreo scandura din aia fragila nu era oportuna deloc, cu atat mai mult cu cat dupa cei 3-4 metri de cadere dadeai de urzici. Grataragii din fundal sigur ar fi avut spectacol la masa.

Daca tot e cald si bine, si suntem doldora de teorie (practic daca ne iei de picioare si ne scuturi bine cu capul in jos, iese teorie din noi), hai si la Bolovanul Prostului sa aplicam cate ceva. Traseul nu e greu, insa peretele e destul de accidentat, ma pot gandi la cateva moduri in care te dai pe razatoare pana jos daca iei o tranta ca si cap, chiar in lungimea aia meschina de coarda. Noi il vom catara in mansa, ceea ce inseamna maxim unghii rupte... daca lesini blana cumva pe traseu.

Andrei asigura "regruparea" (mansa) de sus.

 
   
 

 

Regruparea noastra, versus asigurarea unor adevarati care catarau un traseu de 8- adiacent. Evident fara casca.

Dupa accidentul socant al Silviei (o tipa extrem de talentata si ambitioasa, pe care n-am vazut-o niciodata pe un traseu clasic fara casca; insa pe un traseu de escalada sportiva a lasat-o deoparte, si a fost suficient) putem macar extrage doua lectii valoroase.
1. Casca iti poate salva viata (da, mi-am luat bolovani in casca in repetate randuri).
2. O masura preventiva functioneaza doar cand e utilizata in 100% din cazuri.

 
 

Este efectiv plin de buburuze tot peretele, atrase probabil de calcarul cald, roiesc peste tot, si trebuie sa fii atent sa nu aspiri sau sa strivesti vreuna. Or fi si ele tot la curs... desi cu asa picioruse, n-au nevoie de niciun instructaj. Picioarele de insecta au variate metode de a sta "ca musca pe perete" - de la peri minusculi care agata minime asperitati din suprafete (aparent) netede, la substante adezive pe baza de polizaharide si uleiuri, "injectate" spre suprafata prin pori minusculi (numiti setae) din piciorul insectei.

 
   
 

Interesant e ca legiunile astea de buburuze-arlechin (Harmonia axyridis), desi sunt foarte similare cu populatia europeana nativa de Coccinella septempunctata, sunt o specie invaziva din Asia, initial introdusa artificial pentru controlul infestarii cu afide si alti daunatori agricoli. Fiecare pattern coloristic reprezinta alt gen si alta specie din familia Coccinelidelor.
Sunt canibale si purtatoare de microsporidii - un fung mortal pentru alte insecte. Mai poarta in hemolimfa insa si harmonina - un antibiotic eficient pe Mycobacterium tuberculosis, Plasmodium falciparum si Stafilococul Auriu multirezistent - care le-a fost se pare avantaj evolutiv fata de speciile endemice. Si mai au si straniul reflex de "a sangera" spontan cand sunt stresate - hemolimfa pe care o secreta prin articulatii e iritanta si repelenta pentru alte specii.

 
   
 

Flavius colonizat.

 
   
 

Sorin in actiune, direct la espadrile. S-a oprit putin mai sus.

 
 

Eu.

 
 

Adi.

 
 

Adi se intoarce.

 
 

Mihai. Om de apreciat, cu mult curaj, care lupta cu limitele lui, si castiga.

 
 

Eu la espadrile. Traseul e usor, insa atat de frecventat si cu prize lucii incat catarat la bocanci sunt locuri in care nu te simti chiar confortabil.

 
 

Rockhugger.

 
 

Turistul in actiune.

 
 

Flavius urmarit de "terminator" :D La noi jos era deja umbra, el cauta soarele in continuare.

 
 

Adriana, catarator innascut cu instincte foarte bune.

 
 

Strangem jucariile si ne mutam la niste copaci putin mai sus pe panta pentru primele exercitii de rapel. Cursul pune mult accent pe rapel - tehnici si greseli frecvente, asa ca ne creem pentru ziua de maine un "fond aperceptiv" pe care sa il punem la somn.

Incercam fiecare diverse dispozitive de rapel.

Una din chestiile de retinut la rapelul prin dispozitive gen tub sau placa este ca incing coarda destul de mult, si ca ideala este indepartarea corzii cat mai rapid din dispozitivul de rapel dupa terminarea rapelului. Prin culisarea lui caldura produsa prin frecare se disipeaza, insa prin stationare, si in timp, poate deteriora coarda.

 
 

Gasim un locsor pe chei unde putem sa stabilim tabara. Cel mai probabil Poiana Inului era plina, fusese o zi minunata pentru catarat.

Compania oamenilor la cort insa e ciudata :D Pana acum, fara exceptie, am fost doar noi (plus/minus urs) pe un varfulet pustiu. Acum stateam ca muppetzii pe banca si asistam la conversatii de tot soiul, in timp ce bagam pe sub nas tot ce prindeam de prin traista (nu mancasem mai nimic toata ziua). Sorin reuseste sa ii vanda lui Flavius o excursie pe Korab cu "nenorocitii aia de la Oxigen", da' excursia e misto, 'eftin, du-te ca merita ! Andrei nu reuseste sa ii vanda lui Sorin ideea ca muntele se mananca cu lingurita, nu cu polonicul, ca ze shit in echipament nu compenseaza lipsa de experienta, si ca sa fii ghid montan inseamna ceva mai mult decat sa faci repede orele de munte necesare si sa dai un examen. Cand discutia ajunge la politica, Mihai tace cu intelepciunea unuia care stie ca unele opinii sunt ireconciliabil diferite.

E prima oara si cand dormim la cort atat de aproape de masina. Ceea ce deschide noi perspective si noi frustrari - nu mai ai tot bagajul in acelasi loc, uiti pe rand in masina apa, pasta de dinti, picaturile de nas, te duci apoi sa duci bocancii, mancarea si gunoiul in masina - sa nu ti le roada vulpile, si tot asa pana faci poteca intre cort si masina. Ai totusi si avantaje - esti langa un cozonac (la care s-a activat brusc Mihai) si o sticla de vin (la care i-au sticlit ochii lui Andrei) pe care sigur nu le-ar fi carat nimeni in carca.

 
 

 

Ne da tarcoale o blanoasa, atrasa probabil de resturile de mancare de langa chiosc. Tare simpatica si sprintena cumatra vulpe, atat de sprintena ca ne-am dat seama in cateva minute de tarcoale ca erau de fapt cel putin doua urecheate din astea.

 
 

 

 
 

Unii facem ochi pe la 7. Andrei sa se duca la vot, eu sa imi fac plimbarea in cautarea primelor raze de soare proiectate pe Muchia Cheii. Cateva branduse de toamna scosesera capsoarele dintre frunze, dar nu se compara cu abundenta de mov de acum cateva saptamani pe tarmul din Sinemorets - cam ultimul loc unde ma asteptam sa le vad.

 
   
 

Un gandacel in costum de Halloween.

 
   
   
 

Triunghiul fortelor cu margarete.

 
   
   
 

Lucire aurie in apa Rasnoavei... parca vezi aurul Nibelungilor de partea cealalta.

 
   
   
   
 

Material pentru frecat menta. N-am vazut niciodata atata menta la un loc. Aromata foc, numai buna de pus in ceai... daca as fi baut ceai. Turistul prefera ceaiul din surse controlate, asa ca singurul client la menta e Dana, care se lupta inca de ieri cu o raceala.

 
   
 

O noua zi, de data asta in chioscul ceva mai solid decat pontonul, de ale carui barne puteai sa te atarni exemplificand diverse chestii. Incepem cu niste noduri de baza.

 
 

 

Prusik. Inventat de Karl Prusik - un austriac - prin 1930, e un nod autoblocant extrem de ingenios. Nu are sens preferential de blocare, si se blocheaza atunci cand este pus in tensiune. O cordelina sub forma unui prusik iti poate salva viata in unele situatii, e bine sa nu pleci nicaieri fara o bucla de cordelina la tine. Nici macar pana la Mega :D

 
 

Asigurarea secundului din regrupare cu semicabestan.

 
 

Asigurarea secundului cu reverso pus in mod autoblocant.

 
   
 

 

Noduri de legare a doua corzi. Dupa ce trecuseram in cursul diminetii prin pescarescul simplu si dublu, am ajuns la EDK. Acronimul provine de la "European Death Knot", nume dat de americanii care prefera alte noduri pentru treaba asta. Se pare ca nodul nu e chiar atat de letal daca intruneste anumite conditii de baza. Temutul EDK e practic un "coada vacii" facut cu ambele corzi odata. Avantajul lui e ca e asimetric, e destul de mic, se agata mai greu si nu creeaza atatea probleme atunci cand vrei sa recuperezi coarda dupa rapel, de exemplu. Insa, in varianta zbori si mori - insuficient strans si cu mustati prea scurte, mai scurte de 20-30 cm, poate bascula si se poate plimba pe corzi pana cand nu mai are unde sa se plimbe. Daca vrei sa il faci 100% sigur, il poti dubla la capetele libere, insa ai pierdut avantajul volumului redus.
Pescarescul dublu e un nod foarte sigur, insa ceva mai voluminos, are capetele in directii opuse si poate pune probleme la tragerea peste diverse suprafete accidentate.

 
 

O alta varianta - de data asta adecvata si corzilor de diametre diferite, de exemplu coarda si cordelina, pentru ca poti avea si astfel de situatii - este dublu-opt prin urmarire, facut in directii opuse cu cele doua corzi. Adica nodul opt facut pe coarda nr 1 se urmareste cu coarda nr 2, dar, atentie, astfel incat capetele libere tintesc in directii opuse. Varianta "lenesului" in care se face un dublu opt cu ambele corzi odata e un nod letal, basculeaza, cu atat mai usor cu cat diametrele corzilor legate sunt mai diferite.

 
 

Tehnici de rapel. Rapel din prelungire de selb, cu autoasigurare la brau prin nod Machard. Nu s-a lipit deloc de mine, mi se pare o varianta in care nu aluneci foarte fluid la vale.

Varianta pe care o stim si o iubim este cea cu autoasigurare la chinga de picior a hamului, pe care se pare ca o faceam prost - in exteriorul cataramei hamului. Intr-adevar, daca tractionezi catarama din exterior inspre interior - adica exact asa cum atarni uneori in Machard-ul respectiv daca te opresti in el - catarama respectiva se poate desface iar nodul tau e in aer. Aici tre sa mai adaugam in arsenal niste carabiniere mici cu filet, macar de dragul principiului ca chestiile de care atarna viata ta tre' sa fie asigurate.

 
   
 

Cate ceva despre amaraje si cupluri de forte. Situatia ideala intr-o regrupare cand ai doua puncte, ce formeaza unghiuri de maxim 60 grade cu al treilea, reprezentat de punctul efectiv de asigurare. Un detaliu misto, ne-am prins si noi in sfarsit cum se prinde carabiniera in anoul din regrupare. X-ul ala te asigura ca daca unul din puncte zboara, nu zbori si odata cu el, lasand in urma anoul. De asemenea, mobilitatea carabinierei pe anou iti asigura si o distributie cat mai omogena a fortelor in "triunghi".

 
   
 

Varianta zbori si mori. Acest mod de "amenajare" a regruparii, in loc sa asigure redundanta, tractioneaza punctele de asigurare unul catre celalalt si sunt situatii in care se pot smulge.

 
   
 

Blocator. Dintisorii aia care musca din coarda te fac sa iti doresti sa folosesti un prusik.

 
 

Mihai ne mai arata fugitiv si niste chestii legate de salvarea din crevase si sisteme de scripeti, insa nu avem timp sa aprofundam, mai repetam acasa la bara de tractiuni, ca doar de-aia o avem (si ca sa atarnam pe ea diverse chestii la uscat/aerisit, da). Important e ca exista metoda si ca fizica de clasa a 7-a te ajuta sa transformi o carabiniera in scripete mobil si sa iti injumatatesti fortele implicate.

 
   
 

Poza preferata, din rapel. Relevanta pentru "asa nu", dar sa zicem ca testam sistemul cu Machard-ul.

 
 

Coboara si turistul, testand rapelul din prelungire de selb, care nici la el nu s-a prins prea bine...

 
 

... apoi dam o cheie traseului "Atentie la buzunare" (un 5+ simpatic din Faleza Metalexpert) sub supravegherea Danei pana termina si ceilalti cu mica surplomba.

 
   
 

Cea mai dificila portiune e una fara prize putin mai sus de Turist, insa te recompenseaza cu o "galeata" super faina, de acolo n-ai decat sa urci agatat de ea ca maimutica, nu mai ai nevoie de prize de picior o perioada, iar inclinatia fetzei cazute ajuta destul de mult.

 
 

Dana.

 
 
Din pacate nu a fost timp sa il pritocim si pe cel de langa, am decolat spre Bucuresti sa evitam bulibaseala de seara pe intoarcerea de la munte.
Au fost niste zile interesante, foarte aplicate, foarte utile, si asteptam cu drag urmatoarele cursuri :)