|
Pensiunea Casa cu Roti e tare simpatica, rustica, foarte curata, si... nesemnalizata, de am reusit sa nu nimerim din prima, intr-un sat cu doua strazi. Gazda se uita putin circumspecta la noi, avand in vedere ca rucsacii nostri aratau cum aratau, cu casti si veste de salvare spanzurate de ei. |
|
|
|
Am primit "Casuta Gospodarului"... cred ca din greseala, altfel nu imi pot explica :) Ne-am bucurat de inserare, si am capotat destul de repede, in asteptarea hoinarelilor de zilele urmatoare.
|
|
|
 |
||
|
Turistul cu chef de plimbare, inca angrenat in cotidian. Ar fi fost in stare sa rezolve ceva prin remote direct din coclauri. |
||
|
Desi abia asteptam sa dam buzna la balaceala, in prima zi ne-am abtinut (sau cel putin asa am intentionat...) si ne-am indreptat spre Ochiul Beiului. Se anunta niste ploaie pe dupa-amiaza, asa ca am zis ca nu era timp suficient pentru traseul de chei. |
||
|
Drumul trece printr-o padurice, pe jumatate dezradacinata de eroziune. Superba, ciudata si imbietoare - parca locuita de iele. |
||
|
Aruncam de la inaltime o privire Nerei, destul de turbulenta, neagra si noroioasa pentru intentiile noastre. |
||
 |
||
|
Prima parte a traseului spre Ochiul Beiului trece prin portiunea de Tunele a cheilor. |
||
 |
||
 |
||
|
Unele din ele sunt si locuite. |
||
 |
||
|
Nu, nu de turist, ci de niste lilieci pufosi si ofticati de deranj, care fluturau prin curentul tunelelor, atarnati cu simt de raspundere de tavane. |
||
|
Dupa aproximativ o ora de mers, ne apropiem de podul Bei. |
||
|
Mergem pe firul vaii Beiului, si in aproximativ jumatate de ora dam cu ochii de cascada Vaioaga, undeva pe dreapta drumului. |
||
|
Tufurile calcaroase, culoarea usor azurie a apei, ne aduc aminte putin de lacurile Plitvice. |
||
|
Urmeaza apoi un drum forestier luuung si monoton, care trece pe langa o pastravarie - un lac azuriu de baraj artificial, si se termina in campingul de la Valea Beiului. Aici undeva prin boscheti continua si poteca spre Ochiul Beiului. Deci daca ajungeti langa cladirea cantonului si gasiti o poarta inchisa, un drum infundat si un panou informativ despre fauna si flora cheilor Nerei, acolo undeva la stanga, dupa o cosmelie de intrebuintare ambigua, se afla si poteca. |
|
|
|
O poienita imbietoare.. ne abtinem cu greu de la a ne tavali prin iarba cu burta in sus precum un catel fericit. Ne gandim ca o fi locuita de alte chestii mai putin pufoase. |
||
|
Ne saturam de mers, vedem niste caderi frumoase de apa, si rontaim deprimati un baton de ciocolata.. Cat naiba o mai fi ?! |
|
|
|
Nu stiam ca eram practic la 50 metri de lac. |
||
|
Lacul are o nuanta azurie frumoasa, probabil ca in lumina potrivita, si in conditii de turbiditate mai redusa poate fi chiar spectaculos. Noi nu am avut norocul sa il vedem precum in zilele lui bune insa. Lacul Bei este loc de escala hibernala a stolurilor de pasari migratoare, avand in vedere ca nu ingheata niciodata, fiind alimentat de un izvor carstic subteran. |
||
|
De la lac se desprinde drumul de aproximativ jumatate de ora spre cascada Beusnitei, practic o insiruire de cascade etajate. |
||
|
Depozite de travertin (calcar biogen, depus de microorganismele din apa) care formeaza minunatiile de etaje ale cursului de apa. |
||
|
Am prins cascada Beusnita la un debit spectaculos, apele cascadei sunt bogate si inspumate. |
||
Marcam locul printr-un pranz sumar. Fiind mai mereu atenti la intrusi (reptilieni), am cam sarit in sus la un altfel de musafir, care probabil a venit cu speranta sa infulece si el cate ceva. Era cat pe ce sa il luam cu noi, ne-am prins ce era cand turistul a inceput sa impunga panicat rucsacul vazand ca a intrat ceva in el, insa nestiind exact ce - un soricel simpatic si pufos, cu ochi mari, negri. I-am lasat ceva de mancare sub un bustean si am plecat pe drumul de intoarcere.
|
||
|
Un fluture prietenos la Podul Bei, unde ajungem umpic cam rupti. Nu suntem deloc fanii drumurilor forestiere... se pare ca ne agreseaza genunchii si spinarile mult mai rau decat orice alt drum, fie el mai accidentat sau cu diferenta de nivel. Sunt frumoase locurile, insa s-au adunat si in aceasta zi "lejera" cam 22 km de mers. |
||
|
Se apropie ora la care se anunta potopul lu' peste, la care noi ne scarpinam in varful sepcii si ne simtim nitel inselati, ca ne amanasem aventura pe Nera cu doua zile tocmai din cauza prognozei. |
||
|
Si cum se intampla mereu cand iti razi de furtuna... furtuna nu intarzie sa apara. Deja la tunele incepusera sa se adune norii, e lumina aceea ciudata de dinainte, si liniste - se potolisera pana si insectele care ne asasinasera toata ziua. |
||
 |
||
 |
||
 |
||
 |
||
|
Vedem in zare cum norii se rostogolesc spre noi, evident noi incolo aveam treaba. Ura, ne prinde furtuna pe camp, imi place ! Punem mantalele de ploaie, husele peste rucsaci, si ne bucuram de ploaie. |
||
|
In fata noastra ploua deja. Vantul ne prinde prin paduricea bizara pe jumatate dezradacinata, moment in care pun frumusel deoparte aparatul foto, ca nu mai e de gluma, ne infofolim in mantale, si o luam la picior.
Dupa care incepe sa fulgere si sa trazneasca in jur, sa duduie tunetele si sa se reverse cerul. E haios, dar trebuie sa mai trecem inapoi podul peste Nera, care curge furioasa la vale, si ne gandim ca ar fi bine sa nu stam prea mult prin preajma lui, fiind suspendat pe un schelet metalic. Iesim din padurice, si mergem spre sat prin camp. E haios sa te ploua, e ploaie calda de vara, dar nu ar fi la fel de haios sa ne flambeze vreun traznet.
|
||
|
Iutim pasul spre sat, mai ales ca practic treceam prin camp deschis, aerul mirosea a ozon, si era brazdat de electricitate. Eh, asta e, poate incasam niste zeci de mii de volti si ne trezim savanti :) |
||
|
Ajungem intr-un sfarsit la casuta noastra. Evident, dupa maxim jumatate de ora se opreste si urgia. |
||
|
Ne intindem toate hangaralele la uscat, mancam ceva (eram destul de hamesiti) si incercam sa citim cate ceva pe semiintunericul inserarii, pentru ca furtuna se pare ca lasase fara curent intreaga zona. Deci, desi intentionam sa ne balacim abia peste 2 zile, am reusit cumva si astazi. Maine ne mutam la pensiunea Vechea Moara si avem program de lene si recuperare, doar meritam si noi, dupa cei 23 km facuti astazi ! Mai departe... |
