Incepem plimbarea pe langa lacurile Plitvice cu marele lac Kozjak. Potecuta ingusta si discreta de pe mal e deocamdata linistita, e inca devreme.

Parcul este amenajat in jurul unui sistem de lacuri carstice comunicante, fiecare din ele ocupand cate o dolina. Culoarea lor tipica azurie-turcoaz se datoreaza carbonatului de calciu dizolvat in apa.

Formarea lor a inceput aprozimativ acum 15 000 ani, intr-un echilibru fragil dintre vegetatia acvatica si mineralele din apa.

Fiecare bariera naturala a luat nastere prin fixarea de catre alge si muschi a carbonatului de calciu, luand nastere asa-zisele tufuri, sau travertin.

Procesul depinde printre altele si de un echilibru termic, relativ fragil. Dolomitul ce constituie baza dolinelor este cu atat mai solubil in apa cu cat aciditatea apei este mai mare. Principala sursa de aciditate este dioxidul de carbon, iar cu cat temperatura e mai scazuta, solubilitatea dioxidului de carbon in apa creste. Pe de alta parte, algele care constituie scheletul viu al tufurilor prolifereaza la temperaturi preferential mai mari. Daca apa devine prea calda sau este poluata, materia organica se dezvolta exuberant si sufoca lacurile cu vegetatie - iar vegetatia abundenta nu mai depune travertin. Daca schimbi una din conditii, pierzi minunea asta de sistem... si nu se stie care va fi viitorul lacurilor, in perspectiva incalzirii globale.

Puritatea apelor este conservata de administratia parcului inclusiv prin folosirea exclusiva a vehiculelor electrice pentru transportul turistilor - niste "titicare" simpatice si silentioase.

In apropierea lacului Kaludjerovac, potecuta trece prin pestera Supljara, o cavitate verticala numita si "pestera fara tavan si podea".

Turistii incep sa se aglomereze... este vinerea spre pranz.

Cascada Mare.

Are balta peste (pastravi).

Take me to your leader !

Pestisorii asteapta cu nerabdare turistii, pentru ca de obicei primesc cate ceva de mancare. Sper ca nu am stricat lacurile...

Poti sa juri ca in silueta unui lemn pe care s-au depus aluviuni vezi sculptura unei testoase stravechi...

... sau ca sub podetul ingust de lemn invechit zace un peisaj demn de marea Caraibelor, incarcat cu istoria si comorile piratilor.

In afara de pastravi, lacul este populat si de pufosenii bucalate si zambarete.

La finalul vizitei noastre ne intoarcem la pensiunea dintr-un satuc izolat pe numele sau Babin Potok. Unde este LINISTE si pustiu ! Dupa o leneveala pe un deal alaturat, si un somn binemeritat (iarasi am mers in jur de 8 km in ziua precedenta), ne trezeste un soare luminos.

Ceata se ridica de peste dealuri, noi ne intindem din nou la drum...

.. si avem o surpriza foaaaarte neplacuta la granita cu Serbia. Urma sa haladuim in ore mici ale diminetii urmatoare pe drumul intre Anina si Bozovici, mai mult adormiti decat treji, in cautarea unui pat primitor pe malul lacului Marghitas. Restul povestii aici.