Saua Strunga, "nu zaiet, nu pagadi !"
Trecusera doua saptamani de la isprava cu Taz cel schiop. Aveam o restanta... si un nou membru al familiei care trebuia botezat. Bun venit, Gru ! :) Macar nu ni se mai rupe inima si fundul in fiecare groapa de pe drumurile patriei, gropi care par ca se inmultesc prin diviziune precum amoebele dupa ultima iarna, si acopera incet-incet drumurile. Tanculetul s-a descurcat binisor, e confortabil la drum lung.

Sambata nu am putut pleca, experimentam miracolul traiului in comunitate. Un tembel a decis ca, desi are coloana de apa sparta, poate sa dea drumul la apa, care s-a prelins doua etaje mai jos fix pe peretele si tocaria debaralei la care chituisem de zor acum cateva luni. Doua saptamani de munca, pe apa tembelului de la etajul 5. Si a sambetei in care suntem arestati la domiciliu, pentru ca nu e de plecat cat timp are prostul teava sparta. Nu ca s-ar stresa prea mult sa o repare, de doua zile tot inauguram dusul solar de camping - "basica" neagra.

Avantajul de a pleca duminica e ca esti odihnit si dormit, si iti poti permite aroganta sa te trezesti la 4:30, sa incropesti niste mancare, sa insfaci sacii de o zi si s-o tulesti la 5:30 spre munti. 4 ore mai tarziu eram la Moieciu de Sus, langa Complex Mistral, de unde incepea traseul.

E o dimineata superba, dar geroasa. Plecam de la -15 grade, ochelarii de soare se dovedesc cea mai buna idee avuta cu o seara inainte, cand am pregatit sacii.

Ninsese miercurea si joia trecuta, si desi nu era pufosenie proaspata-proaspata, brazii inzapeziti tot o feerie sunt. Primii 1,5 km sunt practic drum forestier, o plimbarica placuta de incalzire si de joaca in zapada proaspata, in care cineva cu niste schiuri trasase pana la iesirea in golul alpin poteca. Ne-a fost de ajutor, insa pe alocuri acolo unde omul cu schiurile statea la suprafata, aia mai grei dintre noi se mai plantau in poteca, din loc in loc.

In stanga se desprinde traseul pe care ne vom intoarce, (TR) care continua pe valea Bangaleasa. Noi mergem mai depare pe Valea Grohotisului, lasam in dreapta traseul care urca spre vf Bucsa.

Uitasem ce frumoasa e padurea proaspat ninsa ! Brazii cu crengile grele de zapada, soarele jos de februarie care arunca o lumina calda, placuta dimineata... O feerie !

Din loc in loc paraul Bangaleasa si afluentii lui isi faceau loc prin zapezi, si sculpta cristale efemere in gheata.

Trecem de o poienita idilica, cu un adapost (de vanatoare?) si un foisor...

...apoi o punte ingusta...

...si ajungem in valea seaca a Pravalelor, unde ne pica ochii prima oara pe versantul vestic, abrupt, al Bucegilor. E maiestuos, si linistit, si din fericire, suntem singuri.

O luam agale in sus pe potecuta serpuita prin padure. Pe masura ce urcam, zapada se lasa mai greu depasita. Pe alocuri ne scufundam pana la brau, si au avut loc o serie de demersuri in patru labe pentru a iesi din bucluc. Csf? Ncsf!

Din timp in timp ne mai intrebam cat de mare e cota apelor de acasa. Si mai ales daca nu cumva pisi a umflat perna de gat de pe biroul meu, si pluteste relaxata prin casa, cu un sutien cu 6 cupe si un cocktail in labuta dreapta (dreapta-fata). Probabil are si o cascuta mica de dus, cu buline, pe cap, sa nu se ude la urechi.

Strungile Mari, saua Strunga, Varful Bucsa se itesc dintre brazi...

Bucsa Secundar si Culmea Grohotisului.

Abruptul vestic cu Coltii Tapului si Batrana. Undeva in afara imaginii, in stanga se inalta si Gutanul. Pe Batrana si pe Gutanul i-am vazut si in straie de vara anul trecut, la intoarcerea din Cheile Horoabei.

Viata in general nu con tine Self Tan. Adica daca stai acasa, degeaba te dai cu crema ca tot nu te bronzezi.

De la zapada afanata, peisajul se schimba putin - pe alocuri sunt placi inghetate, pe care cu putina atentie te poti mentine la suprafata, iar in zona potecii vantul spulberase si subtiase stratul de zapada suficient cat sa poti merge relativ confortabil pe curba de nivel.

Soarele de amiaza topea chiar si pe -10 grade zapada. Cu putina imaginatie, te simti la tarmul marii, intr-un moment inghetat in timp in care valurile se sparg de stanci.

Nu stiu cum naiba, dar spatiul aerian parea mai aglomerat decat in Baneasa.

In unele momente - atunci cand vezi ca unii oameni sunt capabili de daruire neconditionata - credinta in umanitate se restaureaza putin.

Refugiul Strunga a fost refacut in octombrie anul asta de voluntari. Sunt lemne de foc acoperite cu o folie de plastic, iluminare cu led-uri, obloane si usa care se inchid impecabil, priciuri, scaune si o comoda noi, chiar si un bradut de craciun. Am gasit si o mica comoara de provizii de tot soiul, de la ceapa si usturoi la cafea si malai, la care am contribuit si noi cu niste ciocolatele. Sa fie primite !

Pozeu, fratele mai mic al lui Tezeu.

Omul asta a lasat in urma ceva mai mult decat pasi ce vor fi spulberati de vant. Respect !

Asta e unul din putinele momente cand gasesc ceva de iubit la tara asta. Poate pentru ca doar aici o simt parte dintr-un intreg cu care pot relationa. Cu cat suntem mai disociati de natura, cu atat devenim parca mai alienati de sine si incepem sa pierdem din fluidul ala vital care ne uneste cu stanca si cu gheata, cu raurile si copacii. Avem nevoie sa simtim si sa ascultam, avem nevoie de apartenenta.

Craiul, si dincolo de el Iezerul, santinela Fagarasilor.

Identificati Fundata din imagine. Nu stiu cum se face, ca iarna cand ajungem in zona Fundatei, dam de o ceata densa. Acum o vedem insa de sus, cineva sa le spuna si lor ca de fapt e soare afara :)

Privind prin gaura cheii...

"Lichenii sunt fungii care au descoperit agricultura".

Printre cele mai vechi organisme de pe Pamant, lichenii sunt rezultatul unei relatii simbiotice intre fungi si celule fotosintetizatoare, relatie care i-a purtat aproape neschimbati prin timp, miliarde de ani. Ciuperca furnizeaza matricea-suport si fixeaza apa, iar alga produce nutrientii de baza (zaharuri) necesare ciupercii.

Partea fotosintetizatoare a lichenului poate fi o celula de alga, sau, mai interesant, o cianobacterie - un precursor primitiv al celulei vegetale aparut in urma cu cca 2,3 miliarde de ani. Nu poseda nici macar organitele specializate pentru fotosinteza, pigmentii aflandu-se in cute ale membranei. Cu timpul, din ele au evoluat cloroplastele.
Cianobacteriile au fost primele microorganisme care au produs oxigen, si care au schimbat definitiv soarta si fata Terrei, odata cu componenta atmosferei. Au deschis calea vietii aerobe, asa cum o cunoastem azi, au contribuit la eliminarea principalelor gaze de sera - dioxidului de carbon si metanul - declansand glaciatiunea Huroniana, cea mai lunga perioada de racire din istorie... ele, niste vietuitoare unicelulare rudimentare, sunt arhitectul lumii de azi.

Mai multe informatii aici.

Poteca ne poarta spre o scurta bucata de padure, inspre Poiana Gutanului.

Facem cinste cu pranzul oricarui tzup-tzup se va nimeri, noi eram deja plini, si pornim la vale spre cabana Gutanul.

Cabanuta are o amplasare idilica, pe o spinare de deal, cu atatea minunatii in jur. Insa din pacate, cabana e o ruina.

In spatele nostru, Batrana, Saua Batrana si muntele Gutanul se bucura de lumina calda a amiezii.

Coboram catinel pe Valea Bangaleasa. Drumul pare mult mai frecventat decat traseul prin Valea Pravalelor, e o minunatie de potecuta ingusta, acoperita de brazi, pe care ti-e mai mare dragul sa te dai de-a dura la vale.