In Samovodene iesim din drum spre Hotnitsa, unde era prima "captura" de azi: Cascada Kaya Bunar si ecopoteca (Eкопътека) aferenta. Turistul e destul de plictisit, probabil isi dorea sa fie undeva la munte, in loc de caldura ucigatoare din stepa bulgareasca.

Cascada in schimb e frumoasa... lacul, stancaria usor prafuita si acoperita de iedera, au farmecul lor, desi sfarsitul unui iulie dogoritor poate nu e cel mai bun moment sa te bucuri de o apa bogata, ci mai degraba lunile aprilie sau mai.

Eкопътека duce usor in sus pe versantul stang, si trece printr-un horn ingust, numai bun de exersat ramonajul, cu pereti rugosi, primitori pentru maini si picioare...

... apoi deasupra cascadei, unde poti privi prin gaurele sapate de apa in calcar, in jos, pe sub picioare, caderea de apa. E o senzatie interesanta sa stii ca stai deasupra unei geode, si ca sunt destule momente in istoria acestui Pamant cand stanca se hotaraste sa o ia si la vale, desi pare ca e pentru totdeauna infipta acolo.

Drumul continua cu niste terase maloase de calcar biogen. Podetele de lemn sunt dragute, se integreaza bine in conceptul de Eкопътека... Nu ma mai satur sa tot spun Eкопътека... ecapatieca in sus, ecapatieca in jos, turistul e usor exasperat.

Libelule negre cu irizatii verzi-albastrui sunt peste tot, si sunt absolut superbe. Din pacate nu reusesc sa prind niciuna intr-o poza mai decenta de atat.

Urmam firul apei peste stanca cu forme fluide si dam peste urmatoarea cascada.

Poteca urca pe versantul drept al cascadei si poti vedea de sus aspectul atat de tipic pentru ce am vazut pana acum din Bulgaria - platoul de calcar sau conglomerate vechi, erodate, nivelate parca cu mistria si acoperite de vegetatia marunta, de stepa. Acum este parjolita de caldura dogoritoare a ultimelor luni, de care vecinii nostri de la sud nu au scapat, si care a adus cu sine deja culori tomnatice.

E interesant cum tara asta pare plasata pe un platou calcaros cu un carst bogat, si cum in cele mai neasteptate locuri, in stepa arida se gaseste cate o oaza de apa de smarald, cascade, si terase de travertin.

Aruncam o ultima privire spre cascada si ne indreptam spre masina. Reusim sa ne ratacim nitel in Veliko, dar intoarcem romaneste la iesirea din oras si ne reorientam spre obiectivul urmator - canionul Emen (parcul natural Negovanka).

Dupa barajul Negovanka, se urmeaza drumul lat in amonte, pana cand lacul se ingusteaza intr-un curs mic de apa.

Si aici intalnim acelasi tip de poduri si pasarele din lemn subred, acoperit din loc in loc de muschi.

Cascada Momin Skok e o cadere frumoasa de apa de cca 10-15 m, peste un perete aproape vertical de stanca, intr-un mic lac populat cu pesti.

Urcam pe langa defileu. Semnul asta ne interzice sa aruncam... cu oua ?!

Floricele de bronz.

Balaurim de la poteca sa mai aruncam cate un ochi in jos, si zarim o serie de poduri care faceau probabil parte candva din poteca. Ecopoteca (:p) canionului Emen e printre primele amenajate in Bulgaria, si probabil acestea sunt vestigii ale vechilor zone. Acum erau destul de paraginite si bine ca nu trebuie sa citesti sa iti inchipui ce scrie pe tabla foarte non-internationala. Nu imbiau pe nimeni sa puna piciorul pe ele, desi erau tare pitoresti acolo... Ca prova unui vapor-fantoma pe valuri de copaci si stanca.

Reluam drumul pe poteca, pe malul stang al raului, si ajungem destul de repede la final.

Canionul incepe dn satul Emen, langa o pestera locuita inca din neolitic, de cca 3 kilometri lungime (locul 17 din topul pesterilor din Bulgaria). Pestera a avut diverse roluri de-a lungul timpului, de la uz militar si depozit de armament, pana la restaurant... Intre galeria fosila de sus si cea activa de jos a fost instalat inclusiv un lift. Noi am luat practic canionul in sens invers curgerii raului, si din pacate am ratat pestera.
Nici nu eram foarte bine informati in avans (rusine, ca doar nu facem asta de azi, de ieri !) si ne-am grabit sa ne intoarcem. Dar nu pe sus, ca turistii normali la cap, ci pe jos prin defileu.
Tot canionul are cca 2 km lungime. Se strabate usor si fara peripetii, intr-o drumetie de o ora si jumatate... bineinteles, daca nu te abati de la poteca :)

Evitam pe cat se poate sa ne balacim in raul acum nitel mizer si meschin, si sarim din piatra in piatra prin marmite candva pline de apa. Turistul e in continuare sictirit si cu gandul la o Kamenitza rece. Bulgaria inseamna mai degraba mare si lene, si conditionarea isi spune cuvantul :)

Dam de o droaie de fluturi adunati pe stanci la un loc... Cine stie ce feromoni i-au adus aici.
Chiar daca raul nu e cine stie ce, te insufleteste nitel sentimentul ala de boacana, si curiozitatea. Plus ca la un moment dat va trebui sa ne cataram inapoi la poteca, intrucat chiar presupunand ca vom reusi sa trecem pana deasupra cascadei, acolo nu se mai putea cobori sau inainta.

La un moment dat punem papucii de apa, nu se mai putea inainta decat daca ne muram nitel picioarele. Topaim din bolovan in bolovan, ne strecuram pe marginea albiei, ne mai si bagam din cand in cand in apa, testant inainte adancimea cu un bat. La un moment dat nu prea mai scapi fara o udatura serioasa, Si cum apa nu era imbietoare DELOC, iar noi nu eram dispusi sa facem baie in zoaie, decidem sa urcam inapoi.

"Hai la intoarcere prin canion, they said... it will be fun, they said..."

Zarim de dedesubt burta podurilor. In stanga e un perete care pare abordabil. Urcam stancaria, apoi "animalutele stepei"-style ne strecuram printr-un desis de crengi, iedera, frunze uscate, si reusim cumva sa ne orientam spre unul din punctele de belvedere ale potecii. Nu mare le-a fost mirarea celor care faceau traseul ca oamenii, nu ca mistretii, sa vada iesind dintre tufe doi ametiti plini de panze de paianjeni, pamant si frunze.

Ajungem la Raya Guesthouse doar cu gandul la mancare si un dus luuuuung. Ceea ce am si facut. Turistul a cazut lat dupa 3 beri (atat de dor de Kamenitza ii era), iar eu am luat o carte si o patura, si m-am refugiat de copiii zgomotosi din locul de joaca al pensiunii pe pajistea alaturata. Nu imi explic de ce avand un teren atat de mare, pensiunea a plasat locul de joaca fix in buza camerelor, de altfel mari si foarte confortabile.

Corcitura de bradut de craciun cu papadie.

Mai departe...