Miracolul lui Arsenie Dexa s-a produs din nou peste noapte, si turista se trezeste cu coloana cervicala aproape functionala, fara ameteli, si cu chef de drumetie, chiar daca era ora 6 dimineata.
Bucegii inca aveau plapuma de nori trasa peste cap, in schimb Craiul era matinal, treaz, si spalat deja pe ochi cand am inceput noi sa urcam.

Pajistea era plina de roua inca. Urcam domol pe dealurile de la baza Craiului.

Gardienii gemeni ai potecilor.

Potecuta noastra devine parca din ce in ce mai tainica, iar la putin dupa intersectia cu traseul care duce spre Coltii Chiliilor, intra in padure, spre Valea Crapaturii (BG), care urma sa ne duca intre Piatra Mica si creasta nordica a Pietrei Craiului.

Un copac imbratiseaza patern niste pietre, facandu-te constient de ritmul atemporal al naturii.

Copacii lasa treptat loc stancilor, din ce in ce mai verticale si maiestuoase. Pietrele sunt inca ude, de la ploaia de ieri seara, destul de alunecoase, iar valea e strabatuta de un curent racoros de aer.

Ahaaa ! Deci asta e o Ciuvica !

Bine zis vegetatie chasmofitica... creste parca din neant, in orice crapatura sau loc prielnic. Viata e intr-adevar o forta.

La un moment dat gasim un perete de stanca locuit - plin de melci exploratori, neam de Magellan, cocotat fiecare in geoda lui calcaroasa.

Parca ajungi la zidurile unei cetati impenetrabile, inconjurata de turnuri.

Dupa cca 2 ore de urcat prin vale, incepem sa iesim la lumina, si la abrupturile spectaculoase de calcar pavate cu grohotis instabil. Se apropie Saua Crapaturii.

Inca jumatate de ora printr-o padurice rara, si am ajuns la punctul de belvedere, unde facem o binemeritata pauza de hidratare si alimentare. Ne asteapta partea mai grea si mai frumoasa a traseului: cablurile !

Primul cablu.

Apoi o portiune in care un cablu ar fi fost foarte util, insa s-a rupt - nu prea vreau sa stiu cu ce ocazie.

Revedem si Piatra Mica, vizavi de Valea Crapaturii.

Lumea de stanca alba a Craiului.

Muppetul de piatra.

Neasteptate aceste mici cataratoare prin cetina... Clematis occidentalis.

Cornut de munte (Cerastium arvense)

Trecem cu bine si de portiunea respectiva, si urcam... Dupa inca o ora si 40 minute suntem pe Turnu, la 1911 m ! O oaza suspendata de fluturi, flori, si stanci.

Garofita alba. Tot a Pietrei Craiului e si ea :)

Un fluture... Habarnamus frumosus, ca nu am nici cea mai vaga idee cum se numeste :)

Pe munte se petrec si nenorociri... Crucea aminteste de un om de 60 de ani, lovit de traznet pe creasta prin anii 70.

Aruncam o privire spre culmea acoperita de jnepeni a Padinei Popii, si ne gandim sa ne mai bucuram putin de creasta nordica a Craiului. In fata se desfasurau pe rand Varful Ascutit, Timbalul Mare, Timbalul Mic, Piscul Baciului... Vom ajunge si acolo candva :)

Si cand zici traseul de creasta in Crai, e chiar creasta ! Mergi pe muchia ascutita a muntelui, cu abruptul spectaculos in dreapta, si cu paduricea in stanga.

Mergem spre Saua Padinei inchise de unde coboara mai multe trasee. Drumul ne scoate momentan din creasta si ne duce intr-o poienita superba, unde la tot pasul gasesti cate o minunatie vie.

E atata liniste, ciripit de pasarele, bulbuci-de munte galbeni, locuiti de gandacei, fluturi multicolori, si o buburuza pe un tron regal...

De aici urcam inapoi in creasta, si in cca 15 minute vedem si fruntea impadurita a Padinei Popii.

Ma uit cu ciuda in jur, la tufele de rododendron pe care nu le-am prins inflorite anul asta, ba a fost prea devreme, ba prea tarziu. Nu-i nimic, mai vorbim la anul !

Dupa 100 m de urcare, ne itim din nou pe culme, la 2018 m.

Ne bucuram putin de peisaj, identificam si niste plantute delicate de Sangele-Voinicului, insa nu eram singuri. Am avut un moment kodak in care ne-am uitat unul la altul si am intrebat in acelasi timp "Tu ai auzit asta?".

Jnepenii din spatele nostru incepusera sa mormaie. Asa ca am zis ca e bine sa apasam butonul de panica, si sa incepem sa facem galagie, cu fluierul, cu betele, si cu ce aveam la indemana. Preferam sa mancam noi o ciorba la Curmatura, in loc sa fim pranzul lui Mos Martin, asa ca ne luam picioarele la spinare cantand pe doua voci melodia din Cartea Junglei...

Look for the BEAR necessities
The simple BEAR necessities
Forget about your worries and your strife
I mean the bare necessities
Old Mother Nature's recipes
That brings the bare necessities of life

Wherever I wander, wherever I roam
I couldn't be fonder of my big home
The bees are buzzin' in the tree
To make some honey just for me
When you look under the rocks and plants
And take a glance at the fancy ants
Then maybe try a few

The BEAR necessities of life will come to you
They'll come to you! Oooooh, yeah !

Ne mai oprim nitel, mai ascultam in jur, mai auzim cate o creanga trosnind... "hai manati magarul de pe padina mea!" parca zicea. Sincer, nici eu nu as fi fost mai incantata daca mi-ar fi deranjat niste turisti zgomotosi siesta.

Asa ca il lasam pe Mos Martin in urma, sa isi reia somnul de dupa-amiaza, si coboram pe traseul Carol Lehmann spre cabana. Desi indicatorul anunta 1-1,5 ore, nu stiu exact ce fel de ore pisicesti erau, ca in orele noastre a durat cam 2,5. Ne bucuram de o portie de ciorba de fasole, si o placinta, apoi o luam agale in jos, spre casa.

Genunchii nostri au preferat sa evite coborarea pe Valea Crapaturii, asa ca am luat-o prin Poiana Zanoaga, spre Fantana lui Botorog, apoi spre Zarnesti.

In poiana Zanoaga am reexperimentat un fenomen bizar... mergi ce mergi, si cam cand sa intri in padure, vezi un tapsan in dreapta, cu un soare la asfintit ascuns printre crengi, si simti o nevoie irezistibila sa te asezi putin pe iarba. Dupa care se cam rupe filmul, si adormi cam un sfert de ora. E un gen de Triunghi al Bermudelor in care iti dispare starea de veghe, altfel nu imi pot explica.

Ne taraim picioarele incet spre casa... si nu ne pare deloc rau ca am luat-o pe drumul lung inapoi, desi ocolul ne-a stors complet de vlaga. Dealurile si ulitele periferiei Zarnestiului au un pitoresc aparte...

Mereu ne asteapta cate o bucurie pentru ochi pe drumul dintre Zarnesti si Tohanu Nou... Bucegii se pare ca erau inca cu plapuma de dimineata pe ochi. Sic !