Se facea intr-o duminica dimineata ca mi-am scos aparatul foto in curte, in lipsa de alt loc mai acatarii. Cand am ajuns sa pozez pana si niste "Rochita Randunicii" pe unul din cele 3 mormane de nisip imprastiate prin curte, ma apuca depresia ca ne mananca viata santierul perpetuu. In parcare la Leroy Merlin, in drumul zilnic sa mai spargem niste banet pe tot felul de rahaturi, cu un manunchi de coltare de aluminiu in mana, se indura Turistul de mine ca ma vede cu moralul la pamant si zice s-o dam dracu de treaba pe azi, hai la mare.

Am impachetat repede sacul frigorific cu ingredientele unui picnic, si pe la un foarte tarziu 12 eram calare pe toti caii lui Grutza spre Tyulenovo, admirand norii pufosi si deschiderea cerului de pe autostrada. Brusc simteam ca nu ne mai sufocam si am uitat de multiplele taskuri care ne asteptau cuminti pe tabla de pluta.
3 ore mai tarziu eram la granita, la Vama Veche, mizand pe faptul ca e o vama mai putin circulata. Oricum vremea instabila din ultimele saptamani nu atrage hoarde de turisti spre mare.

Coada n-a fost. La intrarea in Balgaria Grutza da sa faca nedumerit cale-ntoarsa din fata unei balti insalubre din care ii era frica probabil sa nu ia dizenterie, dam inapoi si ocolim ca oamenii pe asfalt uscat. O tanti meticuloasa ne intoarce insa din drum si ne ocaraste nitel ca am incercat sa ne sustragem "dezinfectarii". Mai sa fie, probabil ganganiile din apa aia maronie vascoasa mananca pana si COVID... ok, inapoi prin balta cu pricina. Urmatorul checkpoint in vremuri de corona a fost o fituica in care scriam cu un pix folosit de alte cateva mii de oameni in ziua aia ca n-avem COVID, intre doi romanasi verzi fara masca urlandu-si unul altuia prin capetele noastre "Dalbokaaa", salivand la fructele de mare pe care aveau sa le devoreze la binecunoscuta cherhana. Turismul culinar pare ca n-a murit, traiasca !

Undeva langa granita, in spatele unui gard de sarma ghimpata, am dat de bijuteria asta... un covor violet inmiresmat. E prima data cand vad ataaaata lavanda la un loc, aroma e ametitoare, dublata de zumzetul albinelor ocupate. Nu imi venea sa mai mai dezlipesc de locul asta, insa rezolvarea vine de la sine cand un tractor pus pe treaba ridica roiuri intregi de albine deranjate, care se napustesc asupra cui prind prin preajma - mai precis asupra noastra.

40 minute mai tarziu treceam de Shabla, si eram langa marea azurie, cu aromele ei sarate. De la golf am luat-o spre stanga, spre Grota Focilor, pe o faleza surplombata de calcar. Am pus umbrarul unde am gasit niste petice mai moi de iarba, peste tot insa erau melcisorii gingasi si albi pe care calcai fara sa vrei. Niste ierburi aromate miroseau surprinzator de asemanator cu cimbrisorul de munte. Mult mai bine a mers ceapa cu slana de la santier in asa decor :D

Il las pe Turist sa se delecteze cu niste citit, si ma duc putin la plimbare pe faleza. Inteleg de ce grota e supranumita "a focilor" - scancetele pescarusilor si ale cormoranilor care isi fac cuibul acolo impreuna cu plesnetul valurilor care sapa neobosit in coasta de calcar aduc cu zgomotele produse de foci. Dedesubt se simte vibratia joasa a valurilor care se sparg, iar din loc in loc faleza e prabusita. Imi aduce aminte de platoul Builei, unde in varf de munte o depresiune abrupta, precum o mica dolina coboara spre maruntaiele muntelui. Mi-e iar dor de munte, dar azi am facut un pas inainte - ma bucur de aer, valuri si cormorani in loc sa mosmondesc la ceva prin casa. Oricat de amuzant e DIY-ul, la un moment dat ti se taie maioneza.

Galceava mare la ora siestei. Cativa cormorani isi usuca aripile la soare pana la urmatorul plonjon dupa peste.

Ca intr-un amifteatru de piatra, calcarul este spart in trepte. Parca te astepti sa rasara de niciunde niste romani in toga, desfasurand itele unei tragedii antice, in lumina asta epica a apusului. Ar avea si un public pe masura.

Surplombe.

Miros de mare.

Din loc in loc pe camp sunt presarate vestigii ale "civilizatiei" - niste tevi si cisterne imense, ruginite, posibile relicve ale unei exploatari petroliere vechi. In zona Tyulenovo s-a exploatat petrol inca din anii '50.Momentan insa cisternele ruginesc linistite, napadite de ciulini si palamide.

Domino.

Fereastra.

In geode mai mici sau mai mari cuibaresc porumbei, randunele, cormorani. Acum cativa ani un porumbel a stat chiar si la o sedinta foto, fiind probabil obisnuit cu oamenii.

O cuva ciudata de calcar, care pare sculptata de mana omului. Inauntru plesnetul valurilor are un ecou bizar, conversandu-se cu "focile" din grota.

Microuniversuri.

Arcade si lespezi de piatra cu care marea se joaca de cand lumea.

Calcar oolitic. Micile graunte se formeaza in jurul unui centru de precipitare - un fragment de scoica de exemplu, si apoi cresc precum bulgarii de zapada, in ape superficiale si agitate precum cele de pe tarmul marii, depunand strat cu strat dintr-o solutie suprasaturata cu carbonat de calciu. Apoi sunt cimentate pe un pat de sedimente, si rezultatul se vede mai sus.

Prova.

Structuri concentrice de calcar.

Echilibru.

Geode locuite.

Urme pe tarm.