Ora 5:50 trecute fix. Bioritmul loveste, si fac ochi ca si cum ar trebui sa plec la munca. Dar eram inca la Dunare, si soarele statea sa rasara. Ce coincidenta, avem fereastra spre est si ma nimeresc si eu pe acolo cu aparatul.

E plin de gâze care pasesc profetic pe apa, si de rândunele care isi iau din zbor micul dejun.
Gâzele atrag pesti... iar pestii atrag o pereche de rate care se curteaza pe luciul apei.

Doua randunele incearca sa isi construiasca un cuib sub streasina pensiunii, dar priza se dovedeste nitel dificila, si pe jos in balcon e plin de "materiale de constructie" - mici broboane de "mortar".

"Deci, draga.... sufrageria va fi incolo... sau incolo ?"

Un scurt moment, cerul pare ca ia foc, apoi apare soarele si tot mirajul portocaliu dispare. Cum turistul mormaia neinteligibil a deranj, si cum totusi nu e de irosit o zi de dormit de voie, mai trag un pui de somn pana la pranz. Huzur curat ! Luam micul dejun pe ponton (intre timp vecinii plecasera la treaba lor, eram singuri si nu trebuia sa interactionam cu nimeni).

Iesim la relaxare spre Ciucarul Mare. Oprim putin sa ii facem cu mana lui Decebal, la gura golfului Mraconia.Plimbari cu barca, tarabe cu suveniruri, o gramada de oameni galagiosi in slapi ne gonesc destul de repede de acolo.
In Dubova, imediat dupa centrul de informare turistica, incepe traseul spre Ciucarul Mare, de fapt un circuit de cativa km care trece prin mai multe puncte de belvedere. Ceva mai in fata este drumul spre Ponicova.

Spre deosebire de ziua proaspata in care am balaurit in crovuri, azi era cald si innabusitor. Exact ca in nuvela "La Tiganci" a lui Eliade

"am simtit arsita lovindu-ma in crestet, lovindu-ma ca o sabie in crestetul capului"

Azi putea sa sasaie la noi si Hidra din Lerna, parazapezi nu mai punem pe noi. Cel mult mai scoatem din haine :)

Urcam 15-20 minute pe o poteca larga, batuta prin paduricea de fag, inradacinata in lapiezuri. Nu stiu de ce, dar copacii seculari lipseau cu desavarsire, e o padure tanara, cu copacei subtiri, inclinati in valuri mladioase.

Un gandac de balegar isi rostogoleste mica lui comoara - o sfera perfecta - prin soarele arzator. De langa o fraguta deja coapta clampane o radasca.

Ajungem si la primul loc de belvedere, cel mai popular, unde majoritatea vizitatorilor se opresc si se intorc. Ca si noi anii trecuti.

Sub noi se desfasoara Cazanele Mari, in care Dunarea fierbea de zor pe vremea cand era doar un defileu ingust, inaintea construirii barajului de la Portile de Fier si a inundarii insulei Ada-Kaleh.
Inca sunt dispute in legatura cu formarea defileului Dunarii. A fost o zona de drenaj a apelor din vechiul Paratethys (si marea Sarmatiei), marea continentala care acoperea Europa centrala si care a fost cand separata, cand reunita cu Tethysul dintre Laurasia si Gondwana ? O activitate tectonica noua a generat falia defileului, in care Dunarea curge si erodeaza pana la 70 m sub nivelul Marii Negre in care se varsa ? Zona Cazanelor se afla pe linia de contact intre microplaca Moesica si cea Intracarpatica, iar o simpla privire de sus asupra defileului iti creeaza impresia unui loc in care scoarta Pamantului s-a fisurat si a fost inevitabil inundata de apa. Devii brusc constient de fortele care modeleaza pamantul de sub picioarele tale si timpul care curge altfel la scara unei stanci, a unui rau, a unei falii.

"De ce n-aveti mă, bască ?!"

Turistul demonstreaza tehnici de intimidare la audituri.

Un fluture sociabil si superb colorat se lasa surprins in poze.

De la primul punct de belvedere, unde turistul crezuse ca a scapat, triunghiul galben ne poarta mai departe pe buza Ciucarului Mare.

Eram chititi pe leneveala, asa ca intindem patura si scoatem cartile. La un moment dat ne trezim 3 pe patura, cineva curios vrea sa isi bage nasul in cartile noastre.

Dupa codita fracturata, soparla cenusie a avut ceva aventuri la viata ei. E posibil sa fie chiar la a doua codita.

Evident, avand marja de atentie a unei pisici, nu rezist mult si ma duc sa investighez ce alt animalut bizar fosnea frunzele de langa noi.

Gusterul incremeneste putin, apoi zboara efectiv pe deasupra frunzelor uscate cu o viteza incredibila, si se indreapta spre stancaria abrupta.

Plin de minuni pe bolovanisul expus la soare de pe coasta calcaroasa.

Ajungem intr-un final deasupra golfului Dubova. Apa mai calma (si probabil mai calda) din golf se amesteca cu cea din cursul principal al Dunarii, mai noroioasa si mai turbulenta.

Dupa o scurta balaureala pe campiile suspendate de pe Ciucar, prin soarele care ne topea cu spor, poteca inchide circuitul.

Primii maci pe anul asta.

Era o inserare frumoasa, si plina de galagia vecinilor de pensiune. Initial am incercat tactica strutului, am inchis usi si geamuri, am tras draperiile si am stat cu laptopul in pat sa vedem un film. Pana la urma am hotarat sa ne facem simtita prezenta, am luat o sticla de vin si ne-am infipt in mijlocul pontonului cotropit, unde am terminat si al doilea film. Din fericire la un moment dat am reusit sa-i gonim pe ceilalti si am ramas singuri, noi, stelele de deasupra capului, si clipocitul linsitit al Dunarii pe stalpii pontonului.